Ursul păcălit de vulpe
Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă, poveste animată pentru copii: vulpea șireată, ursul pofticios și pescuitul cu coada.
6 min Despre poveste
Într-o iarnă grea, o vulpe flămândă se preface moartă în mijlocul drumului. Un țăran care trece cu carul plin de pește o ia în car, bucuros de blana ei frumoasă, iar vulpea aruncă peștele din car și fuge cu el. Când ursul o vede ospătându-se, îi cere și lui, iar vulpea îi dă un sfat tare ciudat: să pescuiască în iaz, cu coada băgată în copcă. Așa aflăm de ce are ursul coada scurtă.
La Teatrul cu Povești, povestea lui Ion Creangă e spusă pe voci, cu vulpea și ursul în straie populare, decupați parcă din hârtie colorată.
Personajele
- Vulpea, cea mai șireată din pădure.
- Ursul, mare, pofticios și prea încrezător.
- Țăranul, care se întoarce acasă cu carul gol.
Ce învață copiii din poveste
Să gândească înainte să creadă orice li se spune și că viclenia nu e un lucru frumos, chiar dacă uneori pare că iese câștigătoare.
Întrebări pentru copii după poveste
- Cum l-a păcălit vulpea pe țăran?
- De ce a crezut ursul sfatul vulpii?
- Ce îl sfătuiești tu pe urs data viitoare?
Întrebări despre „Ursul păcălit de vulpe”
Ce învață copiii din „Ursul păcălit de vulpe”?
Să se gândească înainte să creadă tot ce li se spune și că viclenia nu e un lucru frumos, chiar dacă uneori pare că iese câștigătoare.
Cum rămâne ursul fără coadă?
Vulpea îl convinge pe urs să-și vâre coada în apa unei băltoage, ca să prindă pește. Peste noapte apa îngheață și îi prinde coada ca într-un clește, iar când ursul smucește din toată puterea, rămâne fără coadă.
Cine a scris povestea „Ursul păcălit de vulpe”?
Ion Creangă. Este una dintre cele mai scurte povești ale lui și una dintre cele mai potrivite pentru cei mici. Episodul durează 6 min.
Textul poveștii, cuvânt cu cuvânt
Exact cum se aude în episod, bun de citit împreună cu copilul.
Bună, copii! Astăzi vă spun o poveste scrisă de Ion Creangă: „Ursul păcălit de vulpe”. Ciuliți urechile și ascultați… Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile.
Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi.
Bun! Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă. Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho!
Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! Da' cum naiba a murit vulpea asta aici?!
Ti! Ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: Hăis!
Joian, cea! Bourean! Boii pornesc. Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă acasă și să ieie pelea vulpii.
Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul mâna, carul scârțâia, și peștele din car cădea. După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, bine… șor! sare și ea din car și, cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce la bizunia sa și începe a mânca, că ta… re-i mai era foame!
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul. Bună masa, cumătră! Ti! Da' ce mai de pește ai!
Dă-mi și mie, că ta… re mi-i poftă! Ia mai pune-ți pofta-n cuiu, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci. Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele.
Atunci vulpea rânji dinții și zise: Alei, cumătre! Da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te desară la băltoaga cea din marginea pădurei, vâră-ți coada-n apă și stai pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și-ntreit decât am scos eu.
Ursul, nemaizicând nici o vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurei și-și vâră-n apă toată coada! În acea noapte începuse a bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig, smuncește o dată din toată puterea.
Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă! (mormăie) Începe el acum a mornăi cumplit ș-a sări în sus de durere; și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din bizunie și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când văzu pe urs că vine făr' de coadă, începu a striga: Hei, cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă?
Ursul, auzind că încă-l mai ie și în râs, se înciudează și mai tare și se răpede iute spre copac; dar gura scorburei fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înlăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i deie de cheltuială… Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: Trage, nătărăule! Mie nu-mi pasă, că tragi de copac…
Iar când anina cârligul de copac, ea striga: Valeu, cumătre! Nu trage, că-mi rupi piciorul! În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului. Și iaca așa a rămas ursul păcălit de vulpe!
V-a plăcut povestea? Atunci rugați-i pe mama sau pe tata să apese pe „like” și să se aboneze la Teatrul cu Povești, ca să nu pierdeți povestea următoare! Pe curând, copii!
Alte povești de la teatru
Toate poveștile
După poveste, un joc?
Cartea Fermecată transformă fișele de lucru în aventuri cu Zmeurel. Gratuit, din browser.